Art. 252

(1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei. 
(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: 
    a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; 
    b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; 
    c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; 
    d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; 
    e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; 
    f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată. 
(3) Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării. 
(4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta. 
(5) Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării (a se vedea recurs în interesul legii – Decizia nr. 11/2013, publicată în M.Of. nr. 460 din 25 iulie 2013). 

Capitolul II - Raspunderea disciplinara