Intelegerea si adaptarea la diferitele tipuri de programe de lucru sunt extrem de importante, atat pentru angajati, cat si pentru angajatori. Afla din acest articol ce specifica Codul Muncii cu privire la programul de lucru obisnuit, dar si ce prevederi legale sunt referitor la programul flexibil, pauza de masa si orele suplimentare!
Conform art.111 din Codul Muncii, programul de lucru sau timpul de munca reprezinta „perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si isi indeplineste sarcinile si atributiile, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare.”
Programul de munca stabileste orele si zilele cand salariatul incepe si incheie prestarea muncii, organizarea timpului de munca fiind stabilit de angajator.
Durata timpului de lucru este de:
Repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus.
Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal este considerata munca suplimentara. Ea nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de
forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.
Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 90 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia
Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de
referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.
Pentru anumite activitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, se pot negocia, perioade de referinta mai mari de 4 luni, dar care sa nu depaseasca 6 luni. Codul Muncii stabileste ca se pot stabili si derogari de la aceasta durata, doar in conditiile respectarii reglementarilor privind protectia sanatatii si securitatii in munca a salariatilor si in niciun caz nu trebuie sa depaseasca 12 luni.
La stabilirea perioadelor de referinta de 4, 6 sau maxim 12 luni, nu se iau in calcul durata concediului de odihna anual si situatiile de suspendare a contractului individual de munca.
IMPORTANT! Tinerii in varsta de pana la 18 ani nu pot presta munca suplimentara!
Codul Muncii permite stabilirea unei duraate zilnice mai mici sau mai mari de 8 ore, pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii si numai prin
negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice.
IMPORTANT! Durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore.
Salariatii cu program de lucru mai mare de 6 ore au dreptul la pauza de masa in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern. Pauzele, cu exceptia dispozitiilor contrare din contractul colectiv de munca aplicabil si din regulamentul intern, nu se vor include in durata zilnica normala a timpului de munca.
IMPORTANT! Tinerii in varsta de pana la 18 ani beneficiaza de o pauza de masa de cel putin 30 de minute, in cazul in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 4 ore si jumatate.
In functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe
saptamana.
Stabilirea programului de lucru inegal este negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul angajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in regulamentul intern.
Programul de lucru inegal trebuie sa fie specificat expres in contractul individual de munca.
La solicitarea salariatului, angajatorul poate stabili programe individualizate de munca, care pot avea o durata limitata in timp.
Prin program flexibil de lucru se intelege posibilitatea salariatului de a adapta programul de lucru, inclusiv prin utilizarea formulelor de munca la distanta, a programelor de munca flexibile, programelor individualizate de munca sau a unor programe de munca cu timp redus de lucru .
Angajatorul are obligatia de a acorda salariatelor care alapteaza, in cursul programului de lucru, doua pauze pentru alaptare de cate o ora fiecare. In aceste pauze se include si timpul necesar deplasarii dus-intors de la locul in care se gaseste copilul.
La cererea mamei, pauzele pentru alaptare vor fi inlocuite cu reducerea duratei normale a timpului sau de munca cu doua ore zilnic.
Pauzele si reducerea duratei normale a timpului de munca, acordate pentru alaptare, se includ in timpul de munca, nu diminueaza drepturile salariale si nu diminueaza stagiul de cotizare necesar pentru acordarea prestatiilor din sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.
Munca de noapte este considerata munca prestata intre orele 22,00-6,00.
Durata normala a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depasi o medie de 8 ore pe zi, calculata pe o perioada de referinta de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea
prevederilor legale cu privire la repausul saptamanal.
Durata normala a timpului de lucru pentru salariatii de noapte a caror activitate se desfasoara in conditii speciale sau deosebite de munca nu va depasi 8 ore pe parcursul oricarei perioade de
24 de ore decat in cazul in care majorarea acestei durate este prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil si numai in situatia in care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi
exprese stabilite in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.
In cazul in care programul de lucru de noapte depaseste 8 ore intr-o perioada de 24 de ore, angajatorul este obligat sa acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare in bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore.
IMPORTANT! Tinerii care nu au implinit varsta de 18 ani nu pot presta munca de noapte, iar femeile gravide, lauzele si cele care alapteaza nu pot fi obligate sa presteze munca de noapte.
REGULAMENTUL INTERN - modificarile aparute in lege