Drepturile Angajatului in Romania: Ghidul Tau Complet

Drepturile angajatului sunt reglementate printr-o serie de legi si acte normative care vizeaza aspecte precum conditiile de munca, salariul, orele de lucru, concediul, protectia impotriva discriminarii si multe altele. In calitate de angajat in Romania, este important sa cunosti drepturile pe care le ai la locul de munca pentru a putea beneficia de protectie si echitate in relatia cu angajatorul. 

Prin acest ghid complet vom oferi o imagine clara asupra drepturilor fundamentale ale salariatilor, explicand  inclusiv obligatiile angajatorilor si ce mecanisme de protectie exista pentru a asigura respectarea acestor drepturi!

Dreptul la salarizare corecta si conforma cu munca depusa

Una dintre cele mai importante drepturi ale angajatilor este primirea unei recompense materiale adecvate pentru munca prestata. Angajatorii au obligatia legala de a asigura o salarizare corecta si echitabila a angajatilor, in functie de responsabilitatile si efortul depus.

Iata care sunt recompensele materiale pe care salariatul are dreptul sa le primeasca de la angajator:
 

• Salariul de baza. Acesta reprezinta plata de baza, pe ora, saptamana sau luna, corespunzatoare muncii desfasurate de catre angajat. Acest salariu de baza trebuie sa fie in concordanta cu complexitatea activitatii, nivelul de calificare si experienta angajatului.
• Sporuri salariale. Pe langa salariul de baza, angajatii pot beneficia si de diverse sporuri salariale, precum: sporul de vechime in munca, sporul pentru conditii de munca deosebite, sporuri pentru ore suplimentare sau munca pe timp de noapte.
• Bonusuri sau stimulente salariale. Aceste recompense suplimentare sunt de cele mai multe ori legate de performantele si realizarile individuale ale angajatului.

Modul de stabilire a salariului poate varia, fiind incadrat in unul din cele trei sisteme de salarizare practicate in Romania: 
 

• salarizarea in functie de timpul lucrat (salarizarea in regie)
• salarizarea in functie de rezultate (salarizarea in acord sau salarizarea prin cote procen­tuale/tarife)
• sistem mixt de salarizare

IMPORTANT DE STIUT!

In companiile private, salariile sunt expresia negocierii dintre angajat si angajator. Incearca, pe cat posibil, sa-ti negociezi salariul pe baza performantelor individuale, nu pe performantele tuturor angajatilor din organizatie.

De asemenea, atunci cand te angajezi, incearca sa iei in considerare si alte aspecte importante, in afara de bani, precum: posibilitatile de promovare si imbunatatirea statutului in firma, recunoasterea muncii, cultura organizationala si conditii mai bune de munca.

Dreptul salariatului la repaus zilnic si saptamanal 

Dreptul la repaus zilnic si saptamanal este un drept fundamental al angajatilor, reglementat de Codul Muncii in Romania cu scopul de a asigura un echilibru sanatos intre viata profesionala si cea personala. 

Conform legislatiei, fiecare angajat are dreptul la o perioada minima de repaus de 12 ore consecutive intre doua zile de munca (art. 115 din Codul Muncii).

De asemenea, angajatii beneficiaza de un repaus saptamanal de cel putin 48 de ore consecutive, de obicei in zilele de sambata si duminica. In cazul in care, din motive justificate, activitatea necesita munca in zilele de repaus, angajatorul este obligat sa acorde ore de repaus compensatorii si, in unele cazuri, sa ofere si compensatii financiare. Acest drept este esential pentru protejarea sanatatii si bunastarii angajatilor.

Dreptul la concediu de odihna anual 

Dreptul la concediu de odihna platit este garantat tuturor salariatilor. Conform prevederilor Codului Muncii, salariatii incadrati cu contract individual de munca isi pot lua o perioada de minim 20 de zile lucratoare de concediu de odihna intr-un an calendaristic . Concediul se acorda proportional cu activitatea prestata si nu poate fi obiectul vreunei renuntari, cesiuni sau limitari.
Concediul de odihna nu poate fi compensat prin bani, doar in cazul incetarii contractului individual de munca, conform art. 146 lit.3.

In plus fata de concediul de odihna, salariati au drepturi si la alte tipuri de concedii, precum: concediu pentru evenimente familiale deosebite (casatorie, nasterea unui copil, deces, donatori de sange), concediu fara plata, concediu pentru studii si multe altele. 
 
In plus fata de concedii, salariatii au dreptul la zile libere platite atunci cand sunt sarbatori legale. 

Art. 139 din Codul Muncii prevede ca zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza sunt:
 

• 1 si 2 ianuarie;
• 6 ianuarie –Botezul Domnului –Boboteaza;
• 7 ianuarie –Soborul Sfantului Proroc Ioan Botezatorul;
• 24 ianuarie –Ziua Unirii Principatelor Romane;
• Vinerea Mare, ultima zi de vineri inaintea Pastelui;
• prima si a doua zi de Pasti;
• 1 mai;
• 1 iunie;
• prima si a doua zi de Rusalii;
• Adormirea Maicii Domnului;
• 30 noiembrie –Sfantul Apostol Andrei, cel Intai Chemat, Ocrotitorul Romaniei;
• 1 decembrie;
• prima si a doua zi de Craciun;
• doua zile pentru fiecare dintre cele 3 sarbatori religioase anuale, declarate astfelde cultele religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinandacestora.

Egalitatea de sanse si interzicerea discriminarii

Dreptul salariatilor la egalitate de sanse si interzicerea discriminarii urmareste asigurarea unui mediu de lucru echitabil, in care fiecare persoana este tratata fara prejudecati sau diferentieri bazate pe criterii arbitrare. Conform legislatiei muncii, discriminarea pe criterii de gen, rasa, religie, nationalitate, orientare sexuala, varsta, dizabilitate sau alte criterii similare este strict interzisa.

Angajatorii sunt obligati sa asigure accesul egal la angajare, promovare, formare profesionala si conditii de munca, astfel incat sa fie prevenite si sanctionate orice forme de discriminare directa sau indirecta. De asemenea, politica de remunerare trebuie sa fie echitabila si sa garanteze salarii egale pentru munca de valoare egala, fara a se face diferentieri nejustificate intre angajati. Acest drept protejeaza demnitatea angajatilor si contribuie la un climat de munca respectuos si incluziv.

Hartuirea la locul de munca

Hartuirea la locul de munca este o forma de discriminare si este interzisa conform legislatiei muncii. Conform art. 5 din Codul Muncii, hartuirea este definita ca fiind orice tip de comportament care are la baza unul dintre criteriile de discriminare ce are ca scop sau ca efect lezarea demnitatii unei persoane si duce la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator. 

In cadrul hartuirii intra atat hartuirea sexuala, cat si cea morala si psihologica. Orice tip de hartuire se sanctioneaza disciplinar, inclusiv prin concedierea de la locul de munca.
 

Drepturile angajatului cu privire la siguranta si sanatatea la locul de munca

Angajatorii au obligatia legala de a asigura un mediu de lucru sigur si sanatos pentru toti angajatii.

Acest lucru inseamna implementarea si respectarea normelor de securitate si sanatate in munca, pentru a preveni accidentele si bolile profesionale. Printre aceste masuri se numara: dotarea cu echipamente de protectie individuala adecvate, organizarea instruirilor periodice privind securitatea muncii, asigurarea conditiilor corespunzatoare de igiena si ergonomie la locul de munca, precum si monitorizarea permanenta a starii de sanatate a angajatilor.

Un loc deosebit in ceea ce priveste siguranta si sanatatea in munca il au salariatele gravide, cele care au nascut recente sau alapteaza. In cazul in care angajatorul nu poate oferi conditii optime la locul de munca pentru aceste salariate sau nu le poate modifica programul de lucru, angajatele in cauza au dreptul la concediu de risc maternal pentru a evita expunerea la riscuri ce pot afecta sanatatea sau securitatea lor si/sau a fatului ori a copilului.

Accesul la formare profesionala 

Daca intr-o firma sunt mai mult de 20 de salariati, angajatorul are obligatia de a elabora anual planuri de formare profesionala si de a trimite angajatii la cursuri, seminarii si traininguri asigurate din bugetul companiei. In cazul in care angajatorul nu ofera cursuri de formare profesionala salariatilor, acestia au dreptul la concediu de studii platit.

Mai exista si posibilitatea de a solicita concediu fara plata pentru formare profesionala, iar angajatorul nu poate refuza acest drept al salariatului decat din motive foarte bine justificate. 

ATENTIE! 
Cererea de concediu pentru formare profesionala va fi inaintata angajatorului cu cel putin o luna inainte de efectuarea acestuia si trebuie sa cuprinda urmatoarele informatii:
 

• data de incepere a concediului;
• domeniul si durata formarii profesionale;
• denumirea institutiei in care urmeaza a se realiza formarea profesionala.

Informarea si consultarea angajatilor 

Dreptul la informare si consultare a angajatilor se refera la obligatia angajatorului de a informa si consulta angajatii sau reprezentantii acestora (cum ar fi sindicatele sau consiliile reprezentative) cu privire la chestiuni importante care ii privesc in mod direct. De exemplu, reprezentantii angajatilor trebuie sa fie informati si consultati inainte de a efectua concedieri colective. In plus, salariatii trebuie informati despre regulile si procedurile companiei (prin prezentarea Regulamentului Intern), despre atributiile postului (prin Fisa Postului), drepturile si obligatiile lor (prin contractul de munca), inainte de semnarea contractului. De asemenea, orice modificari ale conditiilor de munca, atributiilor postului etc trebuie aduse la cunostinta salariatilor inainte de punerea lor in aplicare.   

Protectia impotriva concedierilor abuzive 

Concedierile individuale si colective trebuie realizate dupa proceduri bine stabilite in documentel interne ale companiei si cu respectarea prevederilor legislatiei muncii. Este important ca angajatii sa-si cunoasca drepturile si sa stie in ce conditii se pot face concedieri.

Un aspect esential de stiut este faptul ca angajatorii pot dispune concedierea respectand prevederile Codului Muncii din: 
 

• motive care tin de persoana salariatului (de exemplu disciplinar, pentru inaptitudine fizica si/sau psihica, necorespundere profesionala)
• motive care nu tin de persoana salariatului (din motive economice)

IMPORTANT!
Un salariat concediat din motive neimputabile lui are dreptul la preaviz si la indemnizatie de somaj.

Dreptul angajatului la negociere colectiva si individuala

Dreptul angajtilor de negociere se manifesta atat la nivel colectiv (cand se negociaza contractele colective), cat si la nivel individual (cand se negociaza contractele individuale de munca).

Negocierea colectiva are loc intre angajatori si organizatiile sindicale sau reprezentantii angajatilor, scopul fiind incheierea unui contract colectiv de munca care sa reglementeze drepturile si obligatiile partilor, salariile, timpul de lucru, conditiile de munca si alte aspecte relevante. 

Negocierea individuala se refera la stabilirea conditiilor specifice ale fiecarui angajat prin contractul individual de munca, cum ar fi nivelul de salarizare sau beneficiile acordate. 
Aceste drepturi sunt prevazute in legislatie si au ca scop protejarea intereselor salariatilor si stabilirea unui climat de munca bazat pe respect si transparenta. 

Libertatea de asociere si aderare la sindicat

Conform art. 39 din Codul Muncii, unul din drepturile salariatului din Romania este cel de a constitui sau de a adera la un sindicat. Legea interzice orice forma de discriminare sau represalii impotriva angajatilor pentru activitatea lor sindicala, iar angajatorii nu pot ingradi exercitarea acestui drept. Totodata, liderii sindicali beneficiaza de protectie juridica sporita pentru a-si putea indeplini functiile fara presiuni sau amenintari.

De asemenea, reprezentantii alesi in organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediati pentru motive ce tin de indeplinirea mandatului pe care l-au
primit de la salariatii din unitate. 

Posibilitatea de a ocupa un post vacant mai favorabil

Codul Muncii prevede dreptul unui salariat de a solicita trecerea pe un post vacant care ii asigura conditii de munca mai favorabile cu conditia ca respectivul angajat sa-si fi incheiat perioada de proba si sa aiba o vechime de cel putin 6 luni la acelasi angajator(art. 39 lit. m^1).

De asemenea, angajatorii au obligatia de a informa salariatii cu privire la locurile de munca vacante disponibile in cadrul unitatii, asigurand astfel transparenta in procesul de promovare si mobilitate interna.
Angajatii care indeplinesc cerintele pentru postul respectiv si sunt interesati de avansare au dreptul de a candida, iar selectia trebuie sa se desfasoare intr-un mod echitabil si nediscriminatoriu.