Capitolul I - Timpul de munca Art. 111 Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare. Art. 112 (1) Pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana. *)OUG 132/2020 - Art. 1. – (1) Prin derogare de la prevederile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul reducerii temporare a timpului de munca, determinate de instituirea starii de urgenta/alerta/asediu, in conditiile legii, pe perioada starii de urgenta/alerta/asediu, precum si pe o perioada de pana la 3 luni de la data incetarii ultimei perioade in care a fost instituita starea de urgenta/alerta/asediu, angajatorii au posibilitatea reducerii timpului de munca a salariatilor cu cel mult 80% din durata zilnica, saptamanala sau lunara, prevazuta in contractul individual de munca.2) Acolo unde exista organizatii sindicale indreptatite sa negocieze contractul colectiv la nivel de unitate, astfel cum acestea sunt definite in Legea dialogului social nr. 62/2011, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau reprezentanti ai salariatilor, masura de reducere a timpului de munca prevazuta la alin. (1) se ia de angajator cu acordul organizatiei sindicale indreptatite sa negocieze contractul colectiv ori, in cazul in care aceasta nu exista, cu reprezentantii salariatilor.(3) Reducerea timpului de munca in conditiile prevazute la alin. (1) se stabileste prin decizia angajatorului, pentru o perioada de cel putin 5 zile lucratoare, cuprinse in perioada de 30 de zile calendaristice, incepand cu prima zi de aplicare efectiva a masurii. Reducerea timpului de munca se aplica si in cazul programului de munca in ture, precum si in cazul programului de munca inegal.(4) Angajatorul poate modifica programul de munca ori de cate ori este necesar, cu obligatia de a justifica o astfel de modificare, in limitele prevazute la alin. (2).(5) Decizia angajatorului privind reducerea timpului de munca, programul de lucru, modul de repartizare a acestuia pe zile si drepturile salariale aferente se comunica salariatului cu cel putin 5 zile inainte de aplicarea efectiva a masurii.(6) Prin exceptie de la prevederile alin. (5), comunicarea catre salariat se face cu cel putin 24 de ore anterior aplicarii efective a masurii, in cazul in care intervine o modificare a programului de lucru determinata de o crestere a activitatii angajatorului care necesita suplimentarea personalului sau in cazul in care se impune inlocuirea unui salariat care se afla in imposibilitatea de a presta activitate conform programului sau de lucru.7) Pe durata reducerii timpului de munca in conditiile prevazute la alin. (1), salariatii afectati de masura beneficiaza de o indemnizatie de 75% din salariul de baza brut lunar aferent orelor de reducere a programului de lucru.(8) In situatia in care bugetul angajatorului destinat platii cheltuielilor de personal permite, indemnizatia prevazuta la alin. (7) poate fi suplimentata de angajator cu sume reprezentand diferenta pana la nivelul salariului de baza corespunzator locului de munca ocupat, fara ca aceasta diferenta sa poata fi decontata conform dispozitiilor alin. (16).9) Indemnizatia prevazuta la alin. (7) este suportata de angajator, din capitolul aferent cheltuielilor de personal din bugetul de venituri si cheltuieli al acestuia, si se ... Art. 113 (1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.(2) În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână. Vezi toate articolele: Capitolul I - Timpul de munca
Capitolul II - Repausuri periodice Art. 133 Perioada de repaus reprezintă orice perioadă care nu este timp de muncă. Art. 134 (1) In cazurile in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 6 ore, salariatii au dreptul la pauza de masa si la alte pauze, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.(2) Tinerii in varsta de pana la 18 ani beneficiaza de o pauza de masa de cel putin 30 de minute, in cazul in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 4 ore si jumatate.(3) Pauzele, cu exceptia dispozitiilor contrare din contractul colectiv de munca aplicabil. Art. 135 (1) Salariaţii au dreptul între două zile de muncă la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive.(2) Prin excepţie, în cazul muncii în schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între schimburi. Vezi toate articolele: Capitolul II - Repausuri periodice
Capitolul III - Concediile Art. 144 (1) Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor.(2) Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări. Art. 145 (1) Durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare.(2) Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte în contractul individual de muncă, cu respectarea legii şi a contractelor colective de muncă aplicabile (Legea nr. 12/2015).(3) Sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum şi zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual.(4) La stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă şi cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal şi concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de activitate prestată (Legea nr. 12/2015).(5) În situaţia în care incapacitatea temporară de muncă sau concediul de maternitate, concediul de risc maternal ori concediul pentru îngrijirea copilului bolnav a survenit în timpul efectuării concediului de odihnă anual, acesta se întrerupe, urmând ca salariatul să efectueze restul zilelor de concediu după ce a încetat situaţia de incapacitate temporară de muncă, de maternitate, de risc maternal ori cea de îngrijire a copilului bolnav, iar când nu este posibil urmează ca zilele neefectuate să fie reprogramate (Modificat prin Legea nr. 12/2015).(6) Salariatul are dreptul la concediu de odihnă anual şi în situaţia în care incapacitatea temporară de muncă se menţine, în condiţiile legii, pe întreaga perioadă a unui an calendaristic, angajatorul fiind obligat să acorde concediul de odihnă anual într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui îi care acesta s-a aflat în concediu medical (Modificat prin Legea nr. 12/2015). Art. 146 (1) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an.(2) În cazul în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parţial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual.(3) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă (Modificat prin Legea nr. 12/2015). Vezi toate articolele: Capitolul III - Concediile